Pe 5 martie este celebrată Floarea de colț

Floarea-reginei , mai este cunoscută și ca Floare-de-colț (denumire introdusă în perioada comunistă) sau cu denumirea germană, Edelweiß, este o specie de plantă erbacee, perenă, din genul Leontopodium Cass., familia Asteraceae.

In România, floarea de colţ a fost declarată monument al naturii în 1931. Ea este ocrotită şi protejată prin lege în rezervaţii naturale, precum cele din Piatra Craiului, din Munţii Bucegi şi Munţii Ciucaş, dar şi din judeţul Alba.

Planta este lânat-tomentoasă, înaltă de 5 – 20 cm, cu inflorescențe compuse din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb – argintii, lânos – păroase. Dacă în România planta ajunge doar până la înălțimea de maximum 20 cm, ea poate crește în alte țări până la 50 – 80 cm.

Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici și care iau forma unei steluțe.Aceasta este formată până la zece inflorescențe cu numeroase și minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelați, argintii, ce îi conferă o eleganță deosebită. Perioada de înflorire este iulie – august.

Crește în munți calcaroși, în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stânci. În România, crește în Munții Carpati, fiind declarată monument al naturii din 1933 și ocrotită. Floarea reginei poate fi întâlnită în Munții Maramureșului, Munții Rodnei, Obcinele Bucovinei, Munții Rarău, Ceahlău, Munții Ciucaș, Munții Bucegi, Munții Făgăraș, Munții Retezat, Munții Căpățânii, Parcul Național Cozia și în Parcul Național Buila-Vânturarița.

În afara spațiului românesc, floarea-reginei înfrumusețează zone din Abruzzi, Alpi, Munții Balcani, Munții Carpați, Munții Pirinei, precum și din Asia Centrală și de Est.

Sursa: ro.wikipedia.org